În sectorul non-profit există o presiune constantă: să faci mereu mai mult. Mai multe proiecte, mai multe aplicații de finanțare, mai multe evenimente, mai multe rezultate măsurabile. Agenda devine rapid o listă de urgențe, iar organizațiile ajung să funcționeze într-un mod familiar multor oameni care vor să mute munții: aleargă permanent, obosesc repede și se învinovățesc că nu fac suficient.

În această lume, ideea să te oprești intenționat pentru a face strategie sau dezvoltare organizațională poate părea aproape un lux sau chiar o pierdere de timp. Pentru multe ONG-uri mici și medii, fiecare zi în care nu scrii un proiect sau nu implementezi o activitate pare o zi pierdută. Dar experiențele a 233 de organizații care au trecut în 2025 printr-un astfel de proces de creștere strategică arată exact contrariul: uneori, pauza pentru a răspunde la întrebările dificile te ajută să treci de la supraviețuire la creștere.

Majoritatea ONG-urilor pornesc din energie și convingerea că pot schimba bucățica lor de lume. O problemă din comunitate, câțiva oameni dedicați și dorința de a face mai bine ceva. La început, structurile sunt informale, rolurile sunt aproape inexistente sau se combină frecvent, iar deciziile se iau rapid. Că arde. Pe măsură ce organizația crește, însă, apar și frustrările pentru că există probleme, dar ele sunt dificil de verbalizat. Fără un moment de reflecție, multe organizații intră într-o rutină care seamănă cu rotița hamsterului. Iar frustrările, odată adunate în buzunar, atârnă greu în impactul pe care o organizație îl poate avea, indiferent de cât de bine intenționată este.

233 de organizații care au conștientizat vestea proastă că să faci nu-i suficient au intrat în 2025 în programul de dezvoltare organizațională Social Change Accelerator. Prima doză de curaj a fost chiar faptul că au cerut ajutor. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) și Asociația pentru Relații Comunitare (ARC), susținute de OMV Petrom și Iulian Stanciu, au lucrat cu ele îndeaproape, ca să le sprijine să se reconstruiască și să nu mai stea pe picioare de nisip în activitatea de zi cu zi și în echipele lor. În programul pentru organizații la început de drum s-a lucrat atât unu la unu, cât și în proiecte de grup, ca fiecare echipă să taie din bariere și să-și croșeteze aripi. În final, investiția asta este una care ajunge în societate. Organizațiile care sunt bine cu adevărat pot face bine în mod sustenabil în comunitățile lor. În programul pentru organizații în creștere s-a lucrat aplicat, pe construirea unui plan de fundraising realist. Granturile de implementare au ajutat apoi organizațiile să testeze, să implementeze și în final să-și crească atât rezultatele, cât și încrederea că se poate face fundraising cu succes. Programul de Reziliență și Impact pentru organizații mature a însemnat construirea sau revizuirea strategiei organizației și formularea teoriei schimbării, dar și construirea unui Fond de Reziliență. La început, totul părea  dificil de dus până la capăt, iar firul roșu de urmat ridica semne de întrebare și poate și o ușoară rezistență, așa cum este firesc și uman când pășești spre necunoscut. Pe parcurs, pentru multe organizații, programul a devenit de fapt punctul de cotitură care le-a schimbat mai ales felul în care gândesc.

„A fost mai simplu decât mă așteptam – ne-am dus mai ales spre companii locale, unde decizia se ia mai ușor și unde avem deja o relație mai lungă de încredere. Au înțeles foarte repede despre ce e vorba, din prisma unui mindset de business care vede nevoia unui fond de rezervă, deci a funcționat”, spune una din organizațiile participante în programul de reziliență și impact.

După un an de muncă, una dintre cele mai frecvente concluzii ale participanților este paradoxală: dacă nu s-ar fi oprit pentru strategie, cea mai mare pierdere ar fi fost de fapt… timpul.

În răspunsurile lor, cuvântul „timp” apare repetat obsesiv. Fără aceste luni dedicate procesului din Social Change Accelerator, organizațiile sunt convinse că ar fi continuat să piardă ani încercând să descopere singure lucruri esențiale despre funcționarea lor.

Adevărul este că multe ONG-uri merg din inerție ani întregi fără roluri clar definite, procese de lucru stabile, planuri de fundraising coerente, documente juridice actualizate. Dar când aceste lucruri sunt abordate sistemic, efectele sunt rapide: echipele devin mai eficiente, deciziile sunt mai clare, iar energia se redistribuie către misiunea organizației.

Un alt rezultat al ONG-urilor care au trecut prin procesul de dezvoltare organizațională este claritatea. Pentru multe organizații, participarea la sesiuni de lucru, ateliere, consultanță sau reflecție internă a adus schimbări foarte concrete precum oameni-resursă, lămuriri privind procesele de contabilitate sau cele legale și chiar susținere emoțională. Dacă nu ar fi fost aici, cu siguranță nu ar fi avut nici banii, nici șansa să găsească toate răspunsurile într-un singur loc, alături de resurse scrise, consultanți și experți care să-i ajute să afle de unde survin de fapt blocajele din activitatea lor.

„Sunt mai încrezător că pașii mici făcuți corect și în direcția bună de mine, ca fundraiser, pot aduce nu doar bani, ci și schimbările de viziune de care are nevoie organizația.”, confirmă unul dintre participanții la Școala de Fundraising.

București, 16 februarie 2026 – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) anunță publicarea raportului național privind spațiul civic din România în 2025, realizat în cadrul proiectului Monitoring Action for Civic Space (MACS).

Raportul face parte dintr-o inițiativă europeană mai amplă care include șapte rapoarte de țară, pentru Bulgaria, Danemarca, Franța, Ungaria, Țările de Jos, Polonia și România. Bazat pe o metodologie inovatoare, fiecare raport evidențiază principalele tendințe din țările analizate, formulează recomandări clare și indică acțiunile necesare pentru o mai bună protejare a libertăților civice.

Raportul de țară privind România, realizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, în cadrul proiectului MACS analizează evoluțiile spațiului civic din perioada ianuarie – decembrie 2025. Analiza examinează patru dimensiuni ale spațiului civic românesc:  modul în care sunt protejate și exercitate libertatea de asociere, libertatea de întrunire pașnică, libertatea de exprimare și condițiile generale care permit existența unui spațiu sigur pentru actorii civici.

Un element central al evoluțiilor din 2025 este climatul politic polarizat, în care organizațiile societății civile au fost frecvent prezentate în discursul public ca actori influențați din extern sau ca instrumente politice, în special în contextul electoral și post-electoral. Vizibilitatea crescută a societății civile a fost însoțită de o intensificare a stigmatizării și a suspiciunilor privind rolul organizațiilor neguvernamentale în discursul public.

Raportul evidențiază, de asemenea, rolul fragilității instituționale în configurarea spațiului civic. În mai multe domenii, inclusiv reglementarea media, accesul la informații sau gestionarea adunărilor publice, instituțiile au acționat cu un nivel limitat de transparență, predictibilitate și responsabilitate, ceea ce a accentuat diferența dintre normele juridice și aplicarea lor concretă.

Libertatea de asociere poate fi exercitată în România iar cadrul de reglementare care guvernează organizațiile societății civile respectă standardele internaționale. Cu toate acestea, acumularea cerințelor de conformare și raportare a generat o sarcină administrativă semnificativă, care afectează capacitatea operațională a organizațiilor neguvernamentale și costurile de funcționare.

În România există o sarcină administrativă ridicată pentru ONG-uri, similar oricărei alte categorii de persoane juridice de drept private: depun situații financiare la fel ca firmele, raportează toate informațiile contabile și fiscale către ANAF prin intermediul sistemului SAF-T și înregistrează orice modificare statutară într-un registru special la judecătorie după parcurgerea unei proceduri judiciare. Nu există un regim mai ușor sau simplificat care să țină cont de scopul nonprofit, de dimensiunea sau capacitatea unui ONG.

Tendința este de creștere a presiunii birocratice din cauza instrumentalizării măsurilor legate de transparență. În timp ce standardele internaționale privind raportarea stabilesc că statul nu trebuie să impună obligații asupra ONG-urilor comparabile cu cele ale instituțiilor publice, o astfel de tendință poate fi regăsită în România. Cel mai recent exemplu este reprezentat de proiectul Codului de Procedură Administrativă aflat încă în procesul de avizare interinstituțională, ce va duce la creșterea sarcinii administrative asupra ONG-urilor, deoarece include obligații impuse în mod normal autorităților publice.

În ceea ce privește libertatea de întrunire, raportul constată că aceasta este garantată constituțional, dar exercitarea sa în practică ridică probleme.  Legislația depășită (legea este din 1991), practicile de aprobare informală, precum și aplicarea neuniformă a dispozițiilor legale continuă să limiteze exercitarea efectivă a acestui drept, în special pentru grupurile vulnerabile și în cazul formelor de protest pe teme care generează tensiune socială.

Autoritățile locale au utilizat în 2025 proceduri administrative discreționare și inconsecvente, inclusiv interzicerea sau limitarea nejustificată a unor adunări sau impunerea de restricții privind locul și durata manifestațiilor în paralel cu lipsa de reacție pentru oprirea unor manifestări cu caracter ilegal prin promovarea unor simboluri fasciste, rasiste sau xenophobe.

Legislația existentă nu reflectă practicile contemporane de întrunire și nu oferă protecție explicită pentru adunările spontane sau pentru formele moderne de manifestare, precum acțiunile de tip flash-mob.

În ceea ce privește libertatea de exprimare, raportul constată că aceasta nu a fost restrânsă prin mecanisme directe de cenzură, dar a fost afectată de presiuni structurale, economice și de reglementare care au generat protecție inegală pentru diferite tipuri de discurs.

Jurnalismul de interes public, monitorizarea civică și critica instituțională legitimă s-au confruntat cu presiuni legislative, administrative și economice, în timp ce discursul aliniat puterii politice a beneficiat de o mai mare acoperire în spațiul public. Garanțiile slabe pentru independența editorială, combinate cu riscurile de capturare a mass-mediei, au subminat pluralismul mediatic.

Dificultăți suplimentare în înțelegerea DSA (Digital Service Act) și a rolului autorităților publice au fost observate în special în perioadele premergătoare campaniei și în timpul campaniei electorale din 2025. Există un deficit de competențe și cunoștințe privind comunicarea digitală la nivelul autorităților publice care duce la acțiuni lipsite de eficiență sau chiar de legitimitate. Adesea se acordă prioritate reclamațiilor individuale, care copleșesc instituțiile publice subfinanțate și care determină adoptarea unor hotărâri ad-hoc. Prin contrast, cazurile coordonate de comportament coordonat neautentic, care sunt cele ce afectează în cea mai mare măsură discursul public și adesea par să fie sprijinite de actori statali ostili nu sunt nici documentate, nici abordate în mod sistematic.

Se poate observa existența unei presiuni publice semnificative asupra autorităților de a acționa, în special cu privire la dezinformare și protejarea minorilor, mai exact în legătură cu conținutul public pe principalele platforme de social media. Această presiune duce adesea la inițiative legislative elaborate în grabă și fundamentate insuficient care sunt dificil sau chiar imposibil de aplicat, precum și la declarații publice ale autorităților care utilizează termeni precum “război hibrid” sau “lupta împotriva știrilor false (fake news)”. Aceste reglementări “simbolice” pot adânci polarizarea socială, fără a genera rezultate eficiente sau tangibile.

Libertatea de exprimare a fost afectată de dificultățile în accesarea informațiilor de interes public, lucru care s-a reflectat în practicile recurente de refuzare sau condiționare a răspunsurilor conform prevederilor Legii nr. 544/2001 privind Liberul Acces la Informațiile de Interes Public.

Societatea civilă din România a fost prinsă în „focul încrucișat” post-electoral, caracterizat prin polarizare intensă și atacuri retorice care descriu organizațiile societății civile drept instrumente ale forțelor străine care ar acționa împotriva intereselor naționale. În contextul alegerilor prezidențiale din mai 2025, lideri politici din opoziția suveranistă și naționalistă au acuzat public organizațiile societății civile că operează ca „ONG-uri soroșiste” și au avertizat că acestea vor fi „trase la răspundere”. Astfel de narațiuni conspiraționiste au persistat în discursul post-electoral, catalogând organizațiile societății civile drept actori politici ilegitimi.

Actorii civici s-au confruntat cu intimidări, amenințări și discursuri instigatoare la ură, iar aplicarea neuniformă a legii împotriva acestor abuzuri a creat un climat de insecuritate.

România nu dispune încă de o legislație specifică împotriva litigiilor strategice abuzive (SLAPP) menite să descurajeze participarea publică, iar jurnaliștii și activiștii civici rămân vulnerabili la acțiuni judiciare costisitoare și epuizante, concepute pentru a anula vocile critice. Lipsa unor mecanisme eficiente de protecție dedicate pentru jurnaliști și organizații ale societății civile în afara legii penale generale, corelată cu absența transparenței în investigarea amenințărilor și a atacurilor, subminează capacitatea actorilor civici de a-și desfășura activitatea în siguranță.

Nivelul de încredere al populației în organizațiile neguvernamentale din România se menține în jur de 50%, într-un context social marcat de crize succesive, polarizare accentuată și neîncredere generalizată în instituții. În același timp, deși neîncrederea față de ONG-uri este și ea relativ constantă în intervalul 2010-2025, ea devine mai intensă, proporția celor care declară că „nu au deloc încredere” dublându-se între 2016 și 2025, de la 14% la 27%, arată Barometrul Opiniilor despre Societatea Civilă – BOSC 2025, realizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC).

BOSC 2025 face parte dintr-o serie de cercetări sociologice desfășurate în 2010, 2016, 2023 și 2025, analizând evoluția percepțiilor publice privind societatea civilă: nivelul de încredere, atitudinile față de ONG-uri, rolul și impactul acestora, formele de asociere și implicare civică.

Datele BOSC 2025 arată că organizațiile neguvernamentale se bucură de un nivel de încredere semnificativ mai ridicat decât alte forme de asociere sau reprezentare publică. ONG-urile sunt creditate cu un nivel de încredere de 49%, comparativ cu sindicatele (36%) și partidele politice (19%). Biserica rămâne instituția cu cel mai ridicat nivel de încredere (81%).

Încrederea în ONG-uri este mai ridicată în rândul femeilor, al tinerilor între 18 și 44 de ani, al persoanelor cu studii superioare, al locuitorilor din orașe mari și a celor din regiunea Moldova.

Tinerii se disting constant printr-o relație mai apropiată cu organizațiile neguvernamentale. Persoanele cu vârste între 18 și 29 de ani au un nivel de încredere semnificativ mai ridicat în ONG-uri (57%) comparativ cu populația de peste 60 de ani (36%) și sunt mai frecvent beneficiari ai serviciilor oferite de acestea.

Majoritatea respondenților consideră că ONG-urile joacă un rol esențial în funcționarea unei societăți democratice. 63% sunt de acord că ONG-urile se implică acolo unde statul nu reușește să producă schimbări. Un procent similar, 62% consideră că o societate democratică nu poate funcționa fără organizații neguvernamentale.

Analizele statistice incluse în studiu arată că încrederea în ONG-uri este puternic influențată de convingerea că acestea sunt indispensabile democrației și că suplinesc eșecurile statului, în timp ce teoriile conspiraționiste și percepțiile de tip autohtonist sunt asociate cu un nivel scăzut de încredere în societatea civilă.

Imaginea de ansamblu privind impactul ONG-urilor este una moderat pozitivă. Aproape jumătate dintre respondenți consideră că ONG-urile au o influență pozitivă asupra calității vieții beneficiarilor direcți ai serviciilor lor. În schimb, 62% afirmă că organizațiile neguvernamentale nu au nicio influență asupra propriei lor vieți.

ONG-urile sunt percepute ca având un impact mai degrabă pozitiv la nivel local decât la nivel național. Unul din trei dintre respondenți consideră că majoritatea ONG-urilor urmăresc interesele generale ale societății.

Această percepție – ONG-urile „fac bine, dar nu mie” – este identificată drept una dintre explicațiile centrale ale nivelului relativ redus de implicare civică formală.

Două treimi dintre români (66%) declară că au interacționat, într-o formă sau alta, cu o organizație neguvernamentală. Cea mai frecventă formă de contact este expunerea la materiale informative despre ONG-uri (55%). Proporția celor care au făcut donații a crescut la 29%, cu o participare mai ridicată în rândul tinerilor, al persoanelor cu studii superioare și al locuitorilor din orașe mari.

Aproape două treimi din populația adultă cunoaște posibilitatea de a redirecționa 3,5% din impozitul pe venit, iar proporția celor care declară că au utilizat acest mecanism a crescut la 42% în 2025. Dintre aceștia, 18% au redirecționat către ONG-uri.

Tot tinerii sunt mai activi în formele de implicare civică non-caritabile: au ponderi mai ridicate în participarea la demonstrații publice, voluntariat și activism instituțional. De asemenea, tinerii cu studii superioare din orașe mari și din zona București–Ilfov sunt cei mai prezenți în formele de implicare civică asociate ONG-urilor, inclusiv în susținerea presei independente, chiar dacă această formă de sprijin este încă, per ansamblu, marginală la nivelul populației generale.

35% dintre adulți declară că sunt membri ai unei forme de asociere, însă doar 12% fac parte în prezent dintr-un ONG în sens restrâns, iar 8% plătesc cotizație. Cele mai răspândite forme de asociere rămân casele de ajutor reciproc, urmate de organizațiile religioase.

Analiza implicării civice evidențiază patru dimensiuni distincte: caritatea, activismul militant, activismul instituțional și voluntariatul. Implicarea civică se manifestă cel mai frecvent prin donații, în timp ce participarea la proteste, voluntariat sau susținerea presei independente rămâne concentrată în segmente mai restrânse ale populației, în special în rândul tinerilor cu studii superioare din mediul urban mare.

Susținerea materială a presei independente, un fenomen relativ nou, s-a dublat față de 2023 și 4% dintre români declară că au donat în ultimul an pentru un ziar, o revistă sau o publicație online, potrivit datelor BOSC 2025.

Aproximativ 80% dintre respondenți susțin cele patru misiuni testate pentru organizațiile neguvernamentale, respectiv: sprijinirea persoanelor aflate în nevoie, organizarea oamenilor pentru a face lucruri împreună, verificarea modului în care acționează guvernanții și contribuția la elaborarea legilor și a altor acte normative. Dintre acestea, rolul care se detașează este cel de supraveghere a puterii: 52% consideră, „în foarte mare măsură”, că ONG-urile ar trebui să verifice ce fac guvernanții, această așteptare fiind mai pronunțată în rândul femeilor și al persoanelor cu vârste între 30 și 44 de ani.

Raportul BOSC 2025 poate fi accesat integral AICI.

Marea Cameră a CEDO a decis că sancționarea unui magistrat pentru postări pe rețelele sociale atunci când sunt făcute în interes public încalcă art. 10 din Convenția drepturilor omului.

Hotărârea a fost prezentată public luni, 15 decembrie 2025, în cazul Danileț vs. România, și poate fi consultată AICI.

”Hotărârea de azi clarifică faptul că, deși sunt supuși unei obligații generale de rezervă, magistrații pot comenta public, inclusiv pe rețelele sociale, subiecte de interes general. Hotărârea pronunțată astăzi este definitivă. Standardele stabilite de Marea Cameră vor avea efect obligatoriu, de lege pentru toate cele 46 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv România”, precizează Nicoleta Popescu, unul dintre avocații lui Cristi Danileț.

Într-un articol publicat pe site-ul său, avocata subliniază faptul că hotărârea Marii Camere reprezintă ”un moment-cheie în jurisprudența CEDO privind articolul 10 și statutul magistraților, având potențialul de a consolida sau redefini standardele europene referitoare la libertatea de exprimare a judecătorilor și procurorilor în societățile democratice”.

”Cazul privește libertatea de exprimare a unui judecător și modul în care statul poate sau nu poate sancționa magistrații pentru opiniile exprimate în spațiul public. Astfel, Curtea a confirmat că România a încălcat în cazul magistratului român articolul 10 privind libertatea de exprimare, din Convenția europeană a drepturilor omului” – Nicoleta Popescu.

Reclamantul nu a solicitat daune morale statului român.

Cum s-a ajuns la Marea Curte a CEDO

La data de 20 februarie 2024, o Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a pronunțat prima hotărâre în cauza Danileț c. României, constatând încălcarea articolului 10 din Convenția drepturilor omului, în cazul sancționării disciplinare a judecătorului român pentru două postări publicate pe Facebook.

Ulterior, Guvernul României a contestat decizia și a formulat cerere de trimitere a cauzei la Marea Cameră.

”Din punct de vedere procedural, această etapă este excepțională: nu orice cerere de trimitere este admisă, iar Marea Cameră acceptă doar cauze care ridică probleme importante de drept, cu relevanță pentru jurisprudența Curții și pentru toate statele membre”, subliniază Nicoleta Popescu, cea care l-a reprezentat pe reclamant în fața Curții Europene și a obținut hotărârea de condamnare din februarie 2024.

Audierea în fața Marii Camere a avut loc la 18 decembrie 2024, la Strasbourg. Reclamantul Cristi Danileț a fost prezent și și-a susținut punctul de vedere, fiind asistat de avocatele Nicoleta Popescu și Mihaela Ghirca-Bogdan.

În cadrul audierii au fost prezentate pledoarii orale – procedură rară în fața Curții Europene – iar dezbaterile au fost urmărite de studenți la drept și magistrați din mai multe state europene.

”Această cauză nu este despre o persoană, ci despre limitele în care un magistrat poate vorbi atunci când statul de drept este sub presiune. Este o discuție despre standardele libertății de exprimare în spațiul public, importantă pentru toți magistrații”- avocata Nicoleta Popescu.

Concluzii importante

Marea Cameră a confirmat că sancționarea disciplinară a judecătorului a fost disproporționată și că exprimările sale vizau chestiuni de interes public – funcționarea justiției și statul de drept.

„Obligația de rezervă există, dar ea NU poate fi transformată într-o interdicție generală de a vorbi, mai ales atunci când sunt puse în discuție valori fundamentale ale democrației” – avocata Mihaela Ghirca-Bogdan.

„A cere magistraților să tacă atunci când se discută despre statul de drept este o rețetă periculoasă pentru democrație. Le mulțumesc avocatelor mele pentru munca lor și tuturor celor care m-au susținut pentru curajul lor. Această decizie este importantă pentru toți magistrații din România și din țările membre ale Consiliului Europei (…) Miza acestui caz este echilibrul dintre independența justiției și libertatea de exprimare, într-un context în care magistrații sunt și trebuie să fie voci importante în dezbaterile despre statul de drept” – Cristi Danileț.

Mai multe informații despre cronologia cazului, contextul general, interesul public și importanța deciziei pronunțate astăzi, AICI.

Un alt articol important despre libertatea de exprimare, semnat de Bianca Oprea, poate fi consultat AICI.

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) și Fundația Friends for Friends lansează BRD HUB START, program inițiat și susținut de BRD Groupe Société Générale. Prin acest program, ne propunem să susținem asociațiile de studenți din diverse orașe ale României să devină organizații mai puternice, mai reziliente și mai conectate la comunitățile lor, contribuind astfel la dezvoltarea persoanelor tinere pentru care lucrează.

Vrem ca persoanele tinere implicate în organizațiile studențești să își dezvolte competențe esențiale, să gândească strategic și cu impact pe termen lung, să fie deschise către diversitate și dialog și să construiască proiecte și comunități sănătoase și incluzive.

Pe parcursul unui an, organizațiile selectate vor parcurge un proces complex de învățare, dezvoltare și colaborare, care include:

1. Bootcamp de dezvoltare organizațională – sesiuni interactive de formare în management organizațional, fundraising, comunicare strategică, managementul voluntarilor. Pentru acest bootcamp se vor realiza, de asemenea, analize organizaționale individuale prin platforma crestem.ong. Vor fi invitate mai multe persoane din organizațiile selectate, care vor beneficia de feedback personalizat și recomandări concrete pentru optimizarea proceselor interne și creșterea sustenabilității.
2. Granturi – după bootcamp, fiecare organizație va prezenta, în fața unui juriu, un plan de finanțare derivat din planurile operaționale proprii 2025–2026. Vor fi selectate 6 organizații care vor primi granturi de dezvoltare organizațională în valoare de maximum 20.000 EURO. Organizațiile care nu vor fi selectate pentru grant vor fi invitate să continue programul în etapa de consultanță.
3. Consultanță și mentorat personalizat – organizațiile vor beneficia de sesiuni de consultanță pe subiecte precum management organizațional și strategie; dezvoltare de proceduri și procese interne; digitalizare, comunicare externă și branding, oferite de persoane cu expertiză în domeniu.
4. Bootcampuri tematice
   1. Învățare și networking: schimb de experiență între organizații, ateliere tematice cu experți în domenii precum educație, implicare civică, drepturile omului, SDGs. Aceste sesiuni vor încuraja colaborarea intersectorială și crearea de parteneriate strategice pentru proiecte viitoare.
   2. Sănătate organizațională: procese de wellbeing organizațional, integrare work/life, dezvoltare personală. Activitățile vor include atât instrumente de autoevaluare și planificare pentru echipe, cât și exerciții de reducere a stresului și creștere a rezilienței.
5. Eveniment final de celebrare și evaluare de impact – concluzii, recunoașterea progreselor și conectarea cu alți actori relevanți. Evenimentul va include prezentarea rezultatelor obținute pe parcursul programului, evidențiind atât schimbările produse la nivel organizațional, cât și impactul în comunități. Vor fi create contexte de dialog și schimb de bune practici, pentru a asigura continuitatea colaborărilor și dezvoltarea unor inițiative comune în viitor.

Căutăm asociații studențești locale din România (nu structuri federative sau naționale) care doresc să își consolideze rolul în comunitățile lor și să contribuie activ la schimbarea pozitivă din societate. Sunt vizate organizațiile care:

• sunt motivate să investească timp și energie în dezvoltarea lor organizațională, fiind dispuse să își analizeze procesele interne și să implementeze îmbunătățiri concrete;
• vor să își crească impactul și vizibilitatea, atât în rândul studenților, cât și în relația cu alți actori relevanți la nivel local, național sau internațional;
• sunt dispuse să realizeze activități în HUB-urile BRD din universitățile din țară;
• împărtășesc valorile democratice, respectă drepturile tuturor oamenilor și ale altor ființe, promovând incluziunea, diversitatea și echitatea în activitatea lor;
• sunt independente de guvern, partide politice și entități comerciale, asigurându-și autonomia decizională și libertatea de acțiune.

Ne dorim să lucrăm cu organizații deschise la învățare, colaborare și inovație, care văd în acest program o oportunitate reală de creștere și transformare.

Completează formularul de înscriere disponibil A I C I până pe 26 septembrie 2025 (o singură completare per organizație).

Selecția se va face pe baza informațiilor din formular prin urmărirea criteriilor de selecție menționate anterior și disponibilității de implicare a organizațiilor pe întreaga durată a programului.

Întrebări? Scrie-ne la alexandra.soare@fdsc.ro

Hai să construim împreună organizații studențești puternice, care să inspire generațiile de azi și de mâine!