Reacțiile organizațiilor neguvernamentale în urma publicării Raportului Comisiei Europene privind statul de drept în România
Marți, 8 iulie, Comisia Europeană a publicat ediția din 2025 a Raportului privind statul de drept, raport care examinează respectarea principiilor statului de drept la nivelul Uniunii Europene, incluzând Statele Membre și 4 state aflate în stadiu de pre-aderare. Raportul are în vedere patru piloni ai statului de drept: sistemul de justiție, cadrul anticorupție, pluralismul, libertatea mass media și sistemul de control și echilibru (checks and balances). Cel din urmă pilon, include indicatori ce se referă la calitatea spațiului civic pentru cetățeni și organizații.
În Conferința de presă susținută cu ocazia lansării Raportului, vicepreședinta executivă a Comisiei, Henna Virkkunen a subliniat importanța respectării principiilor statului de drept, în contextul polarizării politice prezente la nivel European și a amenințărilor interne și externe la adresa democrației. În Comunicarea Comisiei ce însoțește raportul, statul de drept este recunoscut ca o condiție pentru existența unei piețe unice sănătoase. O noutate pe care o aduce Comunicarea Comisiei este angajamentul pentru o condiționare crescută a susținerii financiare pentru statele membre de respectarea principiilor statului de drept.
Probleme în sistemele de justiție, marea corupție, vulnerabilitatea presei și presiunile la adresa societății civile sunt provocări care persistă la nivelul tuturor statelor membre, a mai spus Vicepreședinta în conferința de lansare.
Organizații membre ale Coaliției ONGuri pentru cetățean, pe lângă alte organizații ale societății civile, au participat la consultările organizate în vederea elaborării Raportului pentru anul 2025, subliniind o serie de probleme care se regăsesc și în Raportul Starea Democrației în 2024.
Raportul privind statul de drept este moderat-critic la adresa României, vorbind mai degrabă de o stagnare față de anii anteriori, decât de regres. Totuși, Raportul subliniază câteva probleme semnificative și face o serie de recomandări, pe care organizații membre ale Coaliției “ONGuri pentru cetățean” le comentează în continuarea acestui articol.
Statul de drept contează mai mult ca niciodată ?!
Comisia Europeană a publicat Raportul din 2025 privind statul de drept, iar vicepreședinta executivă Henna Virkkunen a menționat că tratamentul imparțial și just al sistemului de justiție, marea corupție, lipsa de protecția jurnalistilor și presiunile la adresa societății civile sunt provocări care persistă la nivelul tuturor statelor membre, cu intensități diferite.
În cazul României, recomandările de țară nu sunt semnificativ schimbate față de anul 2024. De altfel, o parte dintre ele, cum ar fi cea care se referă la consultările publice sau cea care se referă la acreditarea unei instituții naționale pentru drepturile omului s-au regăsit în fiecare ultimele 4 rapoarte, de când raportul a început să includă și recomandări.
| Recomandările din 2025 pentru România:
• Să ia măsuri legislative pentru a consolida garanțiile de asigurare a independenței procurorilor de rang înalt și organizarea și funcționarea poliției judiciare. • Să ia măsuri pentru a asigura investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor în sistemul judiciar, inclusiv în ceea ce privește infracțiunile de corupție. • Să introducă norme privind activitățile de lobby pentru deputații în Parlament și să asigure eficacitatea sistemului declarațiilor de avere. • Să își intensifice eforturile de consolidare a normelor și a mecanismelor de îmbunătățire a guvernanței independente și a independenței editoriale a serviciilor publice de mass-media, în funcție de standardele europene privind serviciile publice de mass-media. • Să își intensifice eforturile de abordare a utilizării frecvente a ordonanțelor de urgență ale guvernului și de asigurare a unor consultări publice eficace înainte de adoptarea legislației. • Să înregistreze progrese în ceea ce privește continuarea procesului de obținere a acreditării unei instituții naționale pentru drepturile omului, ținând seama de Principiile de la Paris ale ONU. |
Pe de o parte, este descurajantă lipsa de progres de la un an la altul într-un context în care, la nivel național, există un sentiment persistent de regres, și nu de stagnare, așa cum arată și raportul Starea Democrației elaborat de Coaliția ONGuri pentru cetățean. Pe de altă parte, mecanismul statului de drept este un instrument politic, nu legislativ, are meritul de a face o analiza la nivelul tuturor statelor membre, iar eficacitatea lui depinde în mare măsură de voința acestora.
Totuși, există două elemente care, operaționalizate ulterior într-o manieră fără echivoc și potrivit spiritului celor enunțate în raport, pot crea oportunități de acțiune la nivel național care să genereze reforme.
- Anul acesta, Comisia a ales să introducă o dimensiune nouă în raport, respectiv cea referitoare la piața unică. Este un element prin care se cuplează statul de drept de competitivitate (una dintre prioritățile majore afirmate pentru construcția viitorului buget al UE) și deschide oportunitatea sectorului de afaceri de a se alătura mai ferm sectorului societății civile în demersurile de promovare a statului de drept la nivel național. Cu alte cuvinte, nu putem fi competitivi din punct de vedere economic în absența respectării principiilor statului de drept, iar sectorul de afaceri va fi direct interesat să prioritizeze acțiuni pentru asigurarea acestuia.
- Mai mult, Comisia trage un semnal de alarmă la nivelul statelor membre și anunță în Comunicarea care însoțește raportul că, dincolo de condiționalitățile financiare deja existente, viitoarele programe UE vor include mecanisme sporite de monitorizare a felului în care condițiile statului de drept sunt îndeplinite într-un stat membru. Cu alte cuvinte, dacă avem derapaje de la statul de drept, vor exista efecte în transferul de fonduri alocate din bugetul UE.
Mai jos, facem o sinteză a principalelor elemente identificate în rezumatul raportului, cu comentarii din partea unora dintre cei care au contribuit la consultările organizate de Comisia Europeană:
- Justiție – “România a făcut pași semnificativi către finalizarea procesului inițiat în vederea luării în considerare a recomandărilor Comisiei de la Veneția privind legile justiției, care au abordat preocupările legate de independența, calitatea și eficiența sistemului de justiție. În prezent se explorează demersuri legislative menite să consolideze și mai mult garanțiile referitoare la independența procurorilor de rang înalt și a poliției judiciare.”
Reacția Expert Forum:
Deși apreciate pozitiv de Comisia Europeană, în practică legile justiției adoptate în 2022 perpetuează vulnerabilitățile sistemului de justiție și au permis acumularea puterii în mâinile câtorva actori din sistem, fără mecanisme de control și verificare. Unele dintre aceste prevederi – precum permiterea promovării pe loc, procedura necompetitivă de promovare la ICCJ sau de numire a magistraților în poziții de conducere în instanțe și parchete – au vulnerabilizat în acești ani sistemul de justiție și continuă să o facă. Aceste decizii de politică publică au contribuit substanțial la criza cu care se confruntă astăzi sistemul de justiție și care au beneficiat la vremea respectivă de sprijin din partea sistemului, prin vocea CSM.
Reamintim de asemenea că recomandările Comisiei de la Veneția din 2022 s-au referit doar la câteva aspecte problematice din pachetul de trei legi care reglementează funcționarea și organizarea sistemului de justiție întrucât nu a avut la dispoziție timp pentru a analiza legile justiției în detaliu. Guvernul României la acel moment a refuzat să ceară din timp acest aviz, deși își asumase acest lucru prin programul de guvernare. Așadar, faptul că Ministerul Justiției a numit un panel de experți în mod netransparent pentru a analiza aceste recomandări și a decis că nu există motiv pentru a modifica legile justiției în acord cu o parte din recomandările primite, nu poate fi socotit ca progres, ci mai degrabă ca stagnare.
2. Anticorupție – În ceea ce privește combaterea corupției, Comisia notează anumite progrese, dar remarcă că “în urma hotărârilor privind termenele de prescripție, instanțele naționale au închis numeroase cazuri de corupție și au anulat condamnări.”
Reacția Expert Forum:
În ceea ce privește domeniul combaterii corupției judiciare, considerăm că nu există date care să sprijine concluzia că a existat progres în acest sens. Sistemul cu procurori anume desemnați care a înlocuit Secția Specială (SIIJ) s-a dovedit a fi la fel de ineficient. Efectul este că astăzi sistemul de justiție beneficiază de impunitate când vine vorba de fapte de corupție. Mutarea competenței de a investiga fapte de corupție comise de magistrați de la DNA la SIIJ și ulterior la această nouă structură a făcut ca astăzi corupția judiciară să nu mai fie investigată și sancționată.
În plus, nu există date publice privind activitatea acestei structuri de procurori special desemnați, nici numărul procurorilor care au fost efectiv numiți să lucreze în astfel de dosare. Procedura de numire nu prevede criteriile pe baza cărora Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) numește acești procurori special desemnați. Reiterăm nevoie de a transfera competența de a investiga corupția în sistemul judiciar înapoi la Direcția Națională Anticorupție (DNA).
3. Integritatea funcției publice: “Agenția Națională de Integritate a continuat să înregistreze rezultate în ceea ce privește gestionarea conflictelor de interese și a declarațiilor de avere, însă o hotărâre a Curții Constituționale va obliga România să își reevalueze sistemul declarațiilor de avere, perceput până în prezent ca fiind unul solid.”
Reacție Asociația Rădăuțiul Civic:
Eliminarea obligației de publicare a declarațiilor de avere și interese pentru persoanele aflate în funcții publice, precum și a obligației de depunere a informațiilor cu privire la venituri, duce la imposibilitatea ca ANI să-și îndeplinească mandatul, limitează drastic transparența și accesul la informații de interes public pentru jurnaliștii care informează cetățenii si plasează România într-o poziție care o va împiedica să-și respecte angajamentele internaționale.
Decizia nr. 297/2025 a Curții Constituționale a stabilit că persoana care declară averea nu poate fi obligat la declararea, sub sancțiunea falsului în declarații, a unor informații ale soției/soțului sau copilului major aflat în întreținere. De asemenea, CCR a stabilit că normele privind publicarea declarațiilor de avere și de interese sunt neconstituționale. În același timp, Curtea a recunoscut că pentru anumite categorii de persoane publice, măsura publicării poate fi una proporțională cu scopul asigurării transparenței în funcțiile publice, de aceea modificarea cadrului legal în mod corespunzător, cu respectarea jurisprudenței CEDO și CJUE și cu maximizarea standardelor de transparență, asigurând, în același timp, un just echilibru cu respectarea dreptului la viață privată, în funcție de puterea de decizie a persoanei publice, este esențială.
4. Transparența finanțării partidelor politice și efectele asupra independenței media și exercitării drepturilor electorale: “Finanțarea mass-mediei private de către partidele politice și autoritățile de stat a condus la o creștere a publicității politice netransparente”, iar “ legislația menită să îmbunătățească transparența finanțării partidelor politice nu a fost încă adoptată de Parlament”.
Reacție Expert Forum:
Anul 2024 a afectat serios această încredere, prin finanțări ilegale, decizii politizate, lipsă de acțiune instituțională sau investigații întârziate și un cadru legislativ învechit și insuficient. Mai mult, abuzul de resurse publice prin cheltuirea netransparentă a fondurilor publice de către partidele politice a șubrezit și politizat și mai mult piața media, creând efecte profund negative asupra informațiilor care ajung pe agenda publică. O serie de propuneri pentru remedierea acestor situații împreună cu solicitarea de a relua dezbaterea proiectului de lege care vizează reforma finanțării partidelor politice (PL-x nr. 516/2023), blocat la Camera Deputaților din luna septembrie 2023 au fost incluse într-o solicitare a Expert Forum alături de mai multe organizații neguvernamentale.
5. Protecția și siguranța jurnaliștilor: “Amenințările și cazurile de hărțuire a jurnaliștilor constituie în continuare o problemă, iar presiunea politică asupra independenței editoriale afectează activitatea jurnaliștilor.”
Reacție ActiveWatch:
E foarte grav că există acțiuni concrete împotriva jurnaliștilor din zona procurorilor care sunt menite să îngrădească libertatea presei. Operaţiunile de supraveghere sau solicitările adresate jurnaliştilor să îşi dezvăluie sursele sau să predea documente confidențiale pun în pericol atât dreptul la viaţă privată, cât şi dreptul profesional la protecţia surselor şi le pot compromite credibilitatea, relaţia cu sursele sau activitatea profesională. Recurența acestor acțiuni, pe care o observăm în ultimii ani, dincolo de efectele negative punctuale, demonstrează o vădită neînțelegere a modului în care funcționează presa într-un stat democratic. Este foarte important ca asemenea acțiuni să fie descurajate pentru a nu se transforma în practici instituționale.
Ascensiunea extremei drepte cu ocazia alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2024 a declanșat și o campanie de discreditare a jurnaliștilor, redacțiilor, activiștilor și ONG-urilor. Această campanie a fost marcată nu doar de insulte și acuzații, ci și de amenințări și instigări la ură, contribuind astfel la radicalizarea discursului public și la accentuarea polarizării sociale. Consecințele s-au resimțit imediat, prin avalanșa de agresiuni și amenințări cu moartea îndreptate împotriva jurnaliștilor, cu precădere în timpul protestelor de stradă organizate de partidele sau simpatizanții mișcărilor de extremă dreaptă în primele luni ale anului 2025 împotriva deciziei CCR de anulare a alegerilor prezidențiale. Campaniile electorale succesive din 2024 și 2025 au accentuat riscurile de ingerință politică în activitatea redacțiilor, situație facilitată și de un cadru de reglementare permisiv (deciziile CNA privind reflectarea în mediul audio-vizual a campaniilor electorale)
6. Accesul la informații de interes public: „În așteptarea finalizării discuțiilor privind un nou Cod de procedură administrativă, persistă problemele privind transparența și accesul la informații.”
Reacție FDSC (Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile):
În cazul accesului la informații de interes public, proiectul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației introduce norme de drept material în text în pofida faptului că este vorba de un cod de procedură. Spre deosebire de legea actuală (Legea nr. 544/ 2001), orice organizație care acționează în interes public va fi obligată să se organizeze astfel încât să răspundă cererilor de informații de interes public, la fel ca o instituție publică. De asemenea, proiectul introduce noi excepții de la accesul liber al cetățenilor la informații de interes public.
Statul are obligația de a colecta, gestiona și face publice informațiile de interes public. Printr-o încercare de redefinire a persoanei juridice de drept public și includerea unor persoane de drept privat în această sferă, statul și-ar eluda propriile obligații, cu efecte asupra poverii administrative a organizațiilor neguvernamentale și a securității raporturilor juridice.
7. Acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP) “rămân o problemă[…], prin urmare măsurile de protecție adoptate în temeiul Directivei anti-SLAPP ar trebui extinse și la cauzele și procedurile penale interne, având în vedere Recomandarea UE privind combaterea SLAPP. […] Între timp, organizațiile societății civile continuă să semnaleze atacuri, inclusiv din partea guvernului. OSC-urile de mediu se simt vizate în mod deosebit de cazurile SLAPP.”
Reacție LiderJust:
Un proiect de lege pentru transpunerea Directivei Europene anti-SLAPP se află în lucru la Ministerul Justiției, România și celelalte state UE având ca termen de transpunere data de 7 mai 2026
Un aspect pozitiv este că proiectul de lege pus în dezbatere vizează și acțiunile civile naționale, extinzând protecția dincolo de prevederile minime ale Directivei. Din păcate însă, proiectul de lege, distinct de extinderea aplicării la acțiunile civile naționale, păstrează o serie de standarde minimale de protecție (posibilitatea punerii în discuție din oficiu, a unor garanții prevăzute de directivă, aplicarea obligatorie a unei amenzi în cazuri constatate ca fiind SLAPP, drept instrument disuasiv sau aspecte privind colectarea ulterioară de date).
Demersul legislativ lasă neacoperite o serie de alte situații care nu se înscriu în definiția clasică a SLAPP, cum ar fi acțiunile în contencios administrativ având ca obiect probleme de urbanism sau mediu, în care organizații sau cetățeni urmăresc un interes public și solicită anularea sau suspendarea unor acte administrative asupra cărora planează dubii cu privire la legalitatea acestora. Absența unor norme speciale în materie de cheltuieli de judecată în materia contenciosului administrativ conduce uneori la suportarea unor cheltuielilor de judecată disproporționate de către partea care pierde litigiul, imputate de companii care intervin ca parte în procese, cu implicații care pot conduce chiar la dizolvarea unor organizații. Efecte similare acțiunilor civile de tip SLAPP se produc și în cazul unor plângeri penale șicanatorii împotriva jurnaliștilor sau reprezentanților din mediul ONG, cu scop de intimidare. În aceste cazuri, proiectul de lege nu prevede măsuri de protecție pentru cei afectați, deși nevoia de protejare a spațiului civic este una actuală și reală
În același timp, dincolo de aspectele legislative, pe parcursul anului 2024 și prima parte a anului 2025 deosebit de îngrijorătoare au fost declarațiile unor lideri politici importanți care au instigat la inițierea unor procese de tip SLAPP.
8. Consultarea publică: Au fost întreprinse câteva demersuri pentru a îmbunătăți consultările publice, dar în practică se întâlnesc în continuare o serie de deficiențe. Imprevizibilitatea legislativă, utilizarea frecventă a ordonanțelor de urgență ale guvernului, problemele privind calitatea legislației și sarcina de reglementare rămân principalele preocupări ale întreprinderilor și ale organizațiilor societății civile.
Reacție CeRe (Centrul de Resurse pentru Participare Publică)
În anul 2024, Guvernul a adoptat 199 de ordonanțe, dintre care 156 de urgență și 43 simple, arătăm în raportul “Starea Democrației în 2024”. Guvernul a devenit din ce în ce mai abil și își planifică programul legislativ astfel încât să legifereze direct, în vacanța parlamentară, și nu în timpul sesiunilor. În ultimii ani au devenit din ce în ce mai frecvente așa numitele „ordonanțele-trenuleț”, adică ordonanțe care reglementează mai multe subiecte fără legătură între ele. Un alt exemplu de astfel de ordonanță-trenuleț, care eludează și procedura de transparență decizională, a fost OUG 156/2024 publicată spre consultare pe data de 29 decembrie 2024, adoptată de Guvern pe 30 decembrie și publicată în MOnitorul Oficial pe 31 decembrie 2024.
În același timp, Guvernul se folosește intens de excepțiile pe care le-a introdus, tot prin ordonanță de urgență, de la procedura de transparență. Respectiva Ordonanță a fost atacată la CCR de către Avocatul Poporului, însă la mai bine de 3 ani distanță sesizarea nu a fost încă analizată. Excepțiile de la procedura de transparență au fost utilizate de Guvern inclusiv pentru a modifica legislația electorală.
Mecanismul de monitorizare a Statului de Drept a recomandat în mod repetat creșterea calității mecanismelor de consultare publică, începând cu Raportul din 2022. Cu toate acestea, la nivel național, organizațiile societății civile și cetățenii percep mai degrabă regres, decât progres în ceea ce privește calitatea consultărilor publice.
9. Executarea hotărârilor CEDO – „La 1 ianuarie 2025, numărul hotărârilor principale ale Curții Europene a Drepturilor Omului neexecutate încă de România era de 111, cu patru hotărâri mai puțin decât în anul precedent”
Reacție FDSC (Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile):
În pofida aparenței de progres, România rămâne încă codașă la executarea hotărîrilor CEDO (conform raportului Democracy Reporting Internațional în colaborare cu European Implementation Network). Fiecare decizie neexecutată este o nedreptate prelungită și o șansă ratată de reformă, fiind un simptom al unui stat care își ignoră cetățenii. Refuzul statului de a implementa pe deplin și în mod sustenabil standardele europene în materia drepturilor omului are ca efect slăbirea statului de drept, încrederea scăzută a cetățenilor în sistemul de justiție. Deși executarea hotărârilor CEDO este obligatorie, România nu dispune nici în prezent de un mecanism eficient de monitorizare, executare, și coordonare între diferitele autorități care ar trebui să adopte o serie de măsuri pentru prevenirea unor noi violări ale drepturilor fundamentale. Autoritățile române ar trebui să acționeze și să creeze acest mecanism instituțional.
10. Instituțiile naționale pentru drepturile omului: “Nu a fost adoptată încă o decizie definitivă cu privire la acreditarea instituțiilor naționale pentru drepturile omului”
Reacție FDSC (Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile):
Propus ca punct focal anti-SLAPP al României, Institutul Român pentru Drepturile Omului pare în disoluție, fapt remarcat și în raport prin afirmațiile cu privire la lipsa de personal, înjumătățirea bugetului pentru 2025 și precaritatea sediului în care funcționează.
Avocatul Poporului are mandatul expirat de mai bine de un an, în condițiile în care instituţia pe care o conduce este cea de-a doua instituție vizată de recomandare. Mai multe organizații neguvernamentale au semnalat public acest aspect încă din toamna anului 2024.
Lipsa de acțiune a României față de această recomandare nu poate fi interpretată decât ca plasare în derizoriu a chestiunilor legate de drepturile omului, în condițiile în care aceasta a fost menționată în fiecare an începând cu 2022, anul în care Comisia Europeană a introdus secțiunea de recomandări pentru fiecare țară în parte.
11. Legislația cu privire la asociații și fundații: “OSC-urile critică faptul că proiectele legislative care ar simplifica anumite proceduri care le vizează nu au fost dezbătute în Parlament”
Reacție FDSC (Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile):
În contextul intensificării unui discurs public ostil organizațiilor societății civile, inclusiv din parte unor politicieni aflați în poziții de demnitate publica, OG 26 a asociațiilor și fundațiilor este blocată în Parlament de la sfârșitul anului 2023.
Modificările propuse în textul proiectului ar simplifica mai multe proceduri necesare funcționării organizațiilor (de exemplu, modificarea membrilor Consiliului Director, primirea de noi membri, schimbarea sediului). Mai mult, modificările vizează și revizuirea registrelor asociațiilor și fundațiilor în sensul digitalizării și conectării în timp real între ceea ce se decide la instanță cu ce se afișează public în registrul național de la Ministerul Justiției, ceea ce ar conduce la o transparență mai mare față de terții interesați a elementelor care țin de identitatea sau statusul unei ONG. Această ultimă parte este și una dintre condiționalitățile pe care România le are în PNRR, iar nerealizarea ei ar conduce la pierderea unor resurse și oportunități de reformă.
12. Adunările publice – “În pofida unui consens larg, un proiect de lege de modificare a legii care reglementează dreptul la adunări pașnice este blocat în parlament din 2021”.
Reacție CeRe (Centru de Resurse pentru Participare Publică)
În România, dreptul la adunare publică este reglementat de o lege făcută imediat după mineriadele din 1991. Legea este învechită și nu ține cont de evoluția tehnologică (internet, rețele sociale), dezvoltarea economică și socială a orașelor sau schimbarea modului de funcționare a administrației. Mai mult, legea restrânge dreptul la liberă exprimare și lasă loc de multiple abuzuri la adresa cetățenilor care doresc să organizeze sau să participe la astfel de evenimente.
Așa cum arătăm în Raportul “Starea Democrației în 2024”, instituțiile publice se folosesc adesea de prevederile acestei legi pentru a limita dreptul de a organiza adunări publice.
Concluzie:
Monitorizarea anuală a cum se prezintă statele membre din perspectiva statului de drept este neîndoielnic utilă pentru oricine este interesat să se informeze și, prin faptul că se referă la toate statele membru, să se plaseze într-un context mai larg. Totuși se observă că foarte multe din recomandări se mențin aproape la fel de la an la altul ceea ce indică că statele membre nu folosesc acest raport pentru a genera acțiuni constructive și schimbări reale în cadrul normativ și practicile din sectorul public. Mai mult, evoluțiile de la nivelul statelor membre arată că setul de recomandări trebuie mărit dacă este necesar, fără a se limita doar la ceea ce s-a schimbat (sau nu) față de anii anteriori.
Simpla monitorizare neînsoțită de acțiune concretă nu generează schimbări pozitive. În cazul spațiului civic, așa cum rezultă și din raport, si din declarațiile oficialilor europeni, situația se deteriorează. Ea are efecte dincolo de bula civică, fiind vizibile la nivel se societate și funcționare a instituțiilor statului.
Comisia Europeană afirmă că raportul din acest an confirmă că multe state membre sunt pe o traiectorie pozitivă. În cazul României, percepția publică este în disonanță cu această afirmație, iar așteptarea este de a avea reforme reale în sistemul public. Publicul din România are nevoie să înțeleagă mai bine cum se traduce statul de drept în viața cotidiană, iar statul trebuie să ia în serios alertele venite dinspre sectorul civic și consemnate în raport.
…..
Pentru pregătirea raportului, Comisia Europeană a lansat o consultare publică deschisă oricui dorea să participe (lista acestora împreună cu contribuțiile scrise sunt disponibile AICI ). Suplimentar, Comisia a organizat întâlniri online în fiecare stat membru (lista participanților se află la finalul capitolului despre România).
Contribuția din partea instituțiilor din România este disponibilă AICI
