Infiintarea unei structuri independente pentru asistenta pentru dezvoltare internationala (ODA), dupa modelul existent in statele europene

În anul 2009 şi 2010, implicarea şi utilizarea expertizei ONG-urilor în implementarea politicilor de cooperare internaţională a fost limitată la o serie de consultări cu Serviciul de Asistenţă pentru Dezvoltare (SAD) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE), consultări care au avut loc fie în format de consultare pe documente, fie prin intremediul unor evenimente dedicate (de exemplu, Şcoala de Dezvoltare a MAE). Discuţia a avut loc în primul rând pe baza propunerii de modificare a H.G. nr. 747/2007 [1], în sensul introducerii cadrului legal care să permită finanţarea directă de către MAE a proiectelor şi programelor bilaterale de asistenţă pentru dezvoltare. De asemenea, ONG-urile au fost implicate în procesul de consultare asupra manualului de proceduri de alocare a finanţărilor AOD, proces sub-contractat către Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare din România, cu implicarea unui tandem de experţi (slovac şi român). Intenţiile reînnoite de a revizui legislaţia în vigoare, prevăd instituirea unei unităţi de implementare în cadrul Serviciului de Asistenţă pentru Dezvoltare din MAE, cu scopul de a aduce o mai mare autonomie în programarea şi implementarea politicii naţionale de cooperare pentru dezvoltare care nu au fost transpuse în practică. Totul depinde de revizuirea legislaţiei (H.G. nr. 747/2007), care, de la sfârşitul anului 2008, rămâne încremenită în interiorul MAE.

Ideea înfiinţării unei structuri independente pentru asistenţă pentru dezvoltare internaţională (ODA), după modelul existent în statele europene, rămâne deocamdată un obiectiv din ce în ce mai îndepărtat. Motivaţia furnizată oficial se referea la îngheţarea schemei de posturi în cadrul MAE din cauza măsurilor de austeritate economică, pe de o parte, iar pe de altă parte dimensiunii reduse a bugetelor anuale pentru asistenţa bilaterală care nu justifică, în opinia autorităţilor, crearea unei astfel de structuri.

În ceea ce priveşte partea de implementare, implicarea ONG rămâne în continuare timidă în lipsa unor resurse naţionale consistente şi constante. ONG-urile româneşti îşi finanţează proiectele în domeniu din surse externe (spre exemplu,  direct de la Comisia Europeană sau Black Sea Trust for Regional Cooperation). În 2009, 4 campanii de informare ale ONG-urilor pe teme de educaţie pentru dezvoltare (buget 100.000 Euro) au fost derulate cu sprijinul financiar al MAE. În 2010, MAE a finanţat prin Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare în România 3 mari evenimente naţionale (Forumul ONG România-Moldova, Şcoala Română de Dezvoltare şi Forumul ONG de la Marea Neagră). Un proiect implementat de World Vision România în Georgia şi România, împreună cu parteneri georgieni, este în prezent în faza de finalizare.

Pe de o parte, anul 2009 a fost un an atât electoral, cât şi un an ‘’de criză’’, ceea ce a influenţat bugetul României destinat asistenţei oficiale pentru dezvoltare. Contribuţia AOD (Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare) a României a fost redusă de la 94 milioane € în 2008 la 91 milioane € în 2009, reprezentând în cea mai mare parte contribuţia obligatorie a României la bugetul european pentru cooperarea pentru dezvoltare. În 2010, bugetul AOD al Ministerului Afacerilor Externe, destinat ajutorului bilateral s-a dublat, de la 1.9 milioane € la 3.8 milioane €, rămânând încă departe de totalul angajat politic de România faţă de Comisia Europeană. În 2011, bugetul preconizat pentru AOD este de 2,4 milioane € conform angajamentelor politice europene. Această tendinţă nu aduce României posibilitatea atingerii procentului de 0,17 % din VNB (Venitul Naţional Brut) destinat anului 2010. Voinţa politică lipseşte. De exemplu, nu există nicio trimitere la cooperarea pentru dezvoltare în programul de afaceri externe al noului guvern, pentru perioada 2009-2012.

În contextul în care resursele AOD sunt şi aşa foarte mici, bugetul acordat pentru Asistenţa Oficială pentru Dezvoltare (AOD) este insuficient pentru a îndeplini angajamentele în domeniul cooperării pentru dezvoltare. Mai mult, deşi există o strategie naţională în domeniu, nu există practica elaborării de programe transparente anuale şi multianuale, iar furnizarea asistenţei se face într-un mod mai degrabă ad-hoc, fără coerenţă şi fără obiective pe termen mediu şi lung. Procesul de luare a deciziei în alocarea resurselor AOD rămâne confuz şi opac. Nu a fost realizată până în prezent nicio raportare şi evaluare din partea MAE a asistenţei către ţările prioritare (Georgia, Republica Moldova şi Serbia). România a promis un ajutor dedicat Republicii Moldova în valoare totală de 100 de milioane de Euro pentru perioada 2010 – 2014. Nu este clar nici în prezent cum vor fi alocaţi aceşti bani.

Propuneri

• Adoptarea schimbărilor legislative şi instituţionale necesare pentru ca România să îşi implementeze propria politică de cooperare pentru dezvoltare;
• Elaborarea de programe transparente anuale şi multianuale şi furnizarea unui buget adecvat pentru Asistenţa Oficială pentru Dezvoltare pentru a-şi îndeplini angajamentele în domeniul cooperării pentru dezvoltare;
• Îmbunătăţirea gradului de transparenţă privind AOD şi consultarea reală cu societatea civilă la toate nivelele de decizie politică;
• Elaborarea unei strategii de ţară pentru Republica Moldova, asigurarea şi furnizarea fondurilor alocate acestei ţări, în conformitate cu Declaraţia de la Paris şi Agenda Accra;
• Sprijinirea şi coordonarea unui proces multi-actori pentru a ajunge la o înţelegere comună a cooperării în contextul naţional şi elaborarea unei strategii naţionale de educaţie pentru dezvoltare.

[1] Hotărâre de Guvern nr. 747 din 11 iulie 2007 privind reglementarea acțiunilor specifice aferente finanțării asistenței din cadrul politicii naționale de cooperare internațională pentru dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial nr. 524 din 2 august 2007