Home Despre noi Presa Proiecte Achizitii Contact English Romana

IES este un program al FDSC initiat si dezvoltat in cadrul proiectului "PROMETEUS – Promovarea economiei sociale in Romania prin cercetare, educatie si formare profesionala la standarde europene”.

Catalogul societatii civile

Baza de date este disponibila pe portalul StiriONG.ro, o resursa constanta de informatii si stiri de actualitate, atat pentru mediul asociativ, cat si pentru mediul business, donatori, cetateni. 

ONGFest este cel mai de anvergura eveniment al sectorului neguvernamental din Romania, un promotor al participarii publice, al comportamentului filantropic si voluntar, dar si o oportunitate de a aduce anual ONG-urile in atentia cetatenilor si a publicului larg.

Totul la puterea ONG

Combaterea extremismului

Conform diferitelor sondaje de opinie şi studii din ultimii ani, cele mai discriminate categorii din România sunt martorii lui Iehova, homosexualii, romii şi bolnavii de SIDA. Deşi ordinea diferă, multe sondaje plasează pe primul loc martorii lui Iehova. Romii se remarcă nu numai prin numărul mare de cazuri de discriminare, ci şi prin vizibilitatea negativă (inclusiv mediatică), o lungă istorie a fenomenului şi un grad sporit de intoleranţă întâlnit la nivelul multor ţări membre ale UE.  

Măsurarea dimensiunilor acestui fenomen este întotdeauna o provocare. Unul din indicatorii cei mai relevanţi rămâne numărul de plângeri depuse la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Conform statisticilor din anul 2010[1], cele mai importante criterii de discriminare (din punct de vedere numeric) au fost cele legate de categoria socio-profesională (discriminarea la locul de muncă), naţionalitate, handicap şi etnie. Din totalul plângerilor înregistrate de CNCD în perioada 2002-2010 (august), aproximativ 20% (823 plângeri) sunt legate de criteriul rasei sau etniei. In anul 2010, doar în 15% din cazuri a fost constatată discriminarea, toate având în vedere romii. În fiecare an, aproximativ 10-12% din plângerile primite de CNCD sunt legate strict de criteriul etniei.

Problema în România nu e legislaţia anti-discriminare, cât aplicarea sa defectuoasă (în 2009 nu a fost sancţionat nimeni în baza legii ce condamnă negarea Holocaustului, deşi s-au înregistrat cazuri publice de încălcare a acestei legi) sau imposibilitatea aplicării ei (cazul femeilor victime ale violenţei domestice). Ca standarde legislative europene, România nu doar că îndeplineşte toate condiţiile pentru o legislaţie anti-discriminare extensivă, ci acoperă chiar mai multe arii. Un recul foarte grav în acest sens a fost înregistrat în a doua parte a anului 2010 şi prima parte din 2011 când s-a dezbătut în Parlamentul României o propunere de lege care avea ca scop schimbarea oficială a denumirii de rom cu ţigan. Această propunere a fost puternic susţinută în spaţiul public românesc, deşi nu a fost validată de Parlament. Acest fapt indică potenţialul foarte mare a unui derapaj extremist în spaţiul public românesc.

Unul dintre domeniile unde discriminarea romilor este extrem de vizibilă este locuirea. Găsim aşezări de romi la distanţe apreciabile de orice altă aşezare umană, unele formate cu mulţi ani în urmă. Există şi cazuri celebre unde primarii doresc (şi uneori chiar reuşesc) să evacueze majoritatea romilor din oraş şi să le creeze cartiere separate, dându-le locuinţe sociale. Discriminarea poate lua forme extreme. În 2009, romii din Sâncrăieni şi Sânmartin au fost alungaţi din locuințele lor şi obligați să se refugieze în pădure. Condiţiile precare în care au trăit câteva săptămâni, împreună cu copiii, nu au fost o preocupare pentru autorităţi. O altă formă de discriminare este rasismul de mediu - oferirea de locuinţe sau tolerarea locuirii lângă surse de poluare (gropi de gunoi, staţii de epurare, etc).

În unele cazuri, precum crearea de aşezări segregate, dincolo de rasismul de la nivelul instituţiilor publice, şi legislaţia are nevoie de o îmbunătăţire. Prevederi clare care să definească conceptele principale şi aplicarea unor sancţiuni dure în cazul creării de zone segregate ar trebui să fie fundamentul oricăror intervenţii de tip juridic. În alte cazuri, precum rasismul de mediu, legislaţia există, dar nu se aplică. Crearea unui mecanism eficient de monitorizare a acestor cazuri şi de pedepsire a lor este prioritar.

Mass-media a devenit un canal predilect de a mobiliza ura colectivă împotriva unor grupuri precum romii. Creşterea gradului de discriminare s-a produs şi pe fondul unor raportări discriminatorii la adresa grupurilor vulnerabile care legitimează anti-ţigănismul în spaţiul public românesc. Un alt domeniu pe care îl considerăm prioritar este acela al discriminării în mediul virtual, cyber-hate. Acest domeniu este unul foarte sensibil, deoarece graniţa dintre cyber-hate şi libertatea de exprimare nu este foarte clară. Sigur că, fără o interzicere a comentariilor rasiste riscăm ca acest fenomen să ia amploare şi să se manifeste tot mai puternic şi în mediul fizic. În acelaşi timp, foarte mulţi evocă dreptul la liberă exprimare. Problema nu este însă dreptul la libera exprimare, ci de fapt efectele pe care propagarea mesajelor de intoleranţă faţă de un anumit grup (etnic, social, minoritate naţională sau sexuală) le poate avea.     

Problematica limitării extremismului a devenit un punct fierbinte pe agenda europeană ca urmare a numeroase incidente de violenţă rasială şi abuz al autorităţilor faţă de grupurile vulnerabile (România, Cehia, Ungaria, Italia), dar şi pe fondul repatrierii romilor din Franţa începând cu vara anului 2010. Totuşi, impactul acţiunilor în acest sens este redus şi încă nu se remarcă o poziţie vehementă faţă de statele care recurg la practici discriminatorii.

La nivel european se remarcă deja eforturi de a gestiona discriminarea romilor. Însă externalizarea problemei şi pasarea situaţiei romilor către instituţiile europene şi nu naţionale este o tehnică pe care unele state membre o folosesc pentru a evita responsabilitatea unei integrări sociale eficiente a acestor grupuri. Evident, o coordonare şi asumare europeană a gestionării situaţiei romilor e dezirabilă, însă acest fapt nu scuteşte statele membre de a deveni active în limitarea gradului de discriminare faţă de această minoritate. Ca mecanism recomandat, insistăm asupra cetăţeniei active şi a mobilizării tuturor membrilor societăţii (indiferent dacă sunt minoritari sau majoritari) pentru o responsabilizare individuală. Uniunea Europeană ar trebui astfel să fie percepută de statele membre ca mediator şi să devină sursă de finanţare pentru iniţiative de cetăţenie activă pe fondul eforturilor de schimbare a atitudinilor negative faţă de minorităţi (în special romi). De asemenea, se impune asumarea unei voci mai puternice din partea Comisiei în sancţionarea unor acte publice discriminatorii (ex. repatrierea romilor din Franţa).

Propuneri

Pentru a evita derapajele extremiste, este necesară o schimbare de abordare în sensul accentuării eforturilor de prevenţie a alunecării în aria incidentelor de violenţă rasială prin schimbarea atitudinilor discriminatorii faţă de grupurile vulnerabile.

Direcţii de lucru:

  • Schimbarea atitudinilor negative în rândul majoritarilor – proces pe termen lung care implică o susţinere şi consolidare constantă a unui mesaj pozitiv de limitare a discriminării. Instrumente: multiplicatori ai mesajelor din spaţiul public la care majoritarii se raportează în asumarea unei poziţii cel puţin neutre, dacă nu pozitive faţă de grupurile discriminate.
  • Susţinerea şi legitimarea acţiunii de schimbare a atitudinilor negative prin intervenţii punctuale la nivel local în care să se gestioneze problemele de incluziune socială cu care se confruntă grupurile discriminate. Integrarea şi aplicarea conceptului de cetăţenie activă în orice tip de intervenţie cu stimularea atât a minoritarilor, cât şi a majoritarilor.
  • Coordonarea donatorilor, dar şi a instituţiilor implementatoare în consolidarea mesajelor de prevenţie a extremismului.
  • Extremismul online – soluţia nu e atât interzicerea legală, cât limitarea încurajării discursului extremist pentru a evita efectul de spill-over (daca cineva scrie un comentariu rasist, posibilitatea ca celelalte comentarii să fie cel puţin la fel de rasiste e foarte mare întrucât se generează efectul acceptabilităţii sociale a unui astfel de discurs)
  • Mass-media – lucru cu jurnaliştii pentru reducerea extremismului. Pilotarea unor iniţiative gen fellowship în care să fie expuşi jurnaliştii la experienţe care îi pot face să reconstruiască obiectiv traiectoria acutizării discriminării grupurilor vulnerabile. O reevaluare a eticii jurnaliste trebuie realizată în opoziţie cu imperativele pieţei care justifică în unele cazuri abordarea discriminatorie (articolele rasiste par acceptabile pentru multe publicaţii pentru că sunt populare în rândul cititorilor). 
  • Educaţie – consolidarea educaţiei pentru diversitate în rândul elevilor şi în mod special în rândul profesorilor. Introducerea unui modul foarte bine definit şi evaluabil/evaluat pe anti-discriminare şi diversitate în studiile pedagogice.
  • Discurs public/politic – sancţionarea figurilor publice care recurg la o astfel de abordare. Dificultatea unui astfel de demers e generată de motivaţiile electorale şi populiste ale politicienilor de a apela la astfel de discursuri care relegitimează gradul de discriminare al populaţiei faţă de grupurile vulnerabile.

Concluzii ale atelierului pe aceasta tema, desfasurat in cadrul conferintei: “Realizari si provocari pentru viitor”, care a avut loc la Bucuresti in data de 31 martie.


[1] http://www.cncd.org.ro/files/file/Raport%20D43_2000_CNCD_final.pdf


Home Despre FDSC Presa Proiecte Achizitii Contact